TOT CE OMENIREA A FĂCUT, A GÂNDIT, A CÂŞTIGAT SAU A FOST SE REGĂSEŞTE ÎN PAGINILE CĂRŢILOR (CARLYLE)

16 feb. 2012

Guguţă şi prietenii săi de Spiridon Vangheli

Isprăvile lui Guguţă 
 Partea întîi
(fragmente)


Guguţă


Iarna l-a găsit sub cuşmă, în satul Trei Iezi. I-a plăcut mătuşii Ierne băieţelul. Au alergat tot atunci fulguşorii din patru zări şă-l vadă şi l-au făcut alb din cap pînă-n picioare – un omuleţ de zăpadă, numai că de sub cuşmă ieşea un nouraş de fum.
        Fulgii credeau că Guguţă face focul sub cuşmă… He, de unde să ştie ei că nu-I fum, ci-I suflarea lui Guguţă? Şi de ce să facă focul? Cînd şi-a pus cuşma în cap, a dat frigul afară.
        După ce au mai gospodărit prin ogradă, fulgii au chemat băieţelul la portiţă. Guguţă s-a frecat la ochi: drumul nu era. S-a suit Guguţă pe portiţă să vadă dacă este cîmpul. Cîmpul şedea pe cîmp şi dealurile erau, dar s-au făcut toate albe şi s-au tîrît către satul lui.
 - Oare de ce s-au grămădit dealurile lîngă sat? se întreabă Guguţă. A, mă tem că vor să ierneze aici 
Guguţă şi-a apăsat cuşma bucuros:
- Iaca ce multă iarnă a venit la noi!
Iar fulgii, văzînd nouraşi de aburi deasupra porţii, tot mai    credeau că Guguţă face focul sub cuşmă…


Cuşma lui Guguţă
  
Tata i-a făcut cuşma mai mare ca s-o aibă şi la anul.
 - Cade peste ochi, tată.
 - D-apoi ridic-o, Guguţă, că altă treabă n-ai în iarna asta.
Hm! Guguşă n-are treabă?! Om vedea cuiar fi să-i cadă cuşma.
     A doua zi Guguţă se scoală cu noaptea în cap, iese în vîrful picioarelorafară şi dă de mîncare la oi.
    Cînd a venit tata cu un snop de ciocleji, băiatul mergea călare pe berbec prin ocol.
 - Tu eşti, bre?
 - A, bună dimineaţa, tată! Şi i-a făcut semn să ducă cioclejii la loc.
 De atunci Guguţă avea grijă de oi.
     Dar în satul Trei Iezi se lasă tot mai mare ger. Oamenii ieşeau din casă încotoşmănaţi, iar cănd mergeau, parcă aveau scripcă la picioare.
    Odată Guguţă venea de nu ştiu unde. Pe lîngă moară iaca se întîlneşte cu o fetiţă din clasa întîi cu cărţile subsuoară. Era vînătă de frig.
  - Dă să le duc eu, arată Guguţă spre cărţi.
  - Tu? Îl măsoară fata cu ochii, dar, în loc să spună "nu", i le dă, apoi îşi vîră mîinile în mîneci şi haide-hai după Guguţă. Rămîne în urmă o casă, două... Merge băiatul, dar un gînd nu-i dă pace: "Dacă n-am geantă,îşi zice, le pun sub cuşmă. O să încapă şi capul şi cărţile astea din clasa întîi".
Şi Guguţă îşi scoate cuşma şi o întoarce cu gura în sus, dar vede fetiţa şi i se face încă o dată milă de dînsa.
- Aşa-i că şi-e frig?
- Olecuţă, dîrdîie fata.
- Ştii ce, pune cuşma mea în cap!
- Nu, Guguţă. Ai să îngheţi tu.
- Dacă n-o iei, o las aici - şi o aşază pe zăpadă.
Scîrţ-scîrţ, se duc amîndoi... Tremură băiatului de frig, dar n-are încotro. Cuşma rămîne singură-singurică în mijlocul drumului. Întoarce capul ba Guguţă, ba fata să vadă de mai este acolo.
Cuşma, cînd îşi dă seama că stăpînul o leapădă, unde îşi adună toate puterile şi, cînd trage o dată aer cu gura, se face mai mare.
Atunci Guguţă dă o fugă, o aduce pe umăr şi intră cu fată cu tot sub cuşmă.
A dus fata acasă, i-a pus cărţile pe horn, apoi şi-a căutat de interesul lui.
De atunci băiatul răsărea ca din pămînt la poarta şcolii mai ales cînd trebuia să iasă clasa întîi.
De luni pînă sîmbătă cuşma a tot crescut. Acum încăpeau şase fete sub ea. Odată , pe un viscol, a dus-o şi pe învăţătoarea lor acasă. Cînd rămînea loc, lua şi băieţi.
- Măi, ce cuţmă vine pe drum! ieşeau pe la porţi cei din Trei Iezi. E cît un stog de fîn, bre!
După ce împrăştia copiii pe la pragurile lor, cuşma se făca iar mică, s-o poată pune Guguţă în cui.
Numai o dată l-a făcut de ruşine. Cîte nu-i făgăduia la poarta şcolii şi cum n-o netezea Guguţă - degeaba, cuşma nu se făcea mare. Era tocmai un ger că a răguşit clopoţelul şcolii, iar în satul Trei Iezi nu auzeai un cîine hămăind.
Abia ajuns în ogradă, Guguţă şi-a dat seama ce e la mijloc - uitase în dimineaţa aceea sî dea mîncare la oi. "Poc", îi trge atunci o sfîrlă în frunte, ca să ţină minte ce are de făcut.
Şi cuşma nu-i mai făcea mofturi.
Într-o zi mama i-a spus să facă focul în sobă, dar Guguţă unde bagă toată casa sub cuşmă şi s-a făcut cald şi bine în odăi.
Şi ce-i dă în gînd? Să încălzească şi uliţa! Dar cuşma nu creştea tam-nisam. Guguţă a prins a hrăni şi oile vecinilor... Acum toată uliţa trăia sub cuşma lui.
Un băiat din alt capăt de sat.....



Vangheli, Spiridon. Guguţă şi prietenii săi. - Ch. : Turturica, 1996. - 158 p.

                                                                                              Publicat de Victoria Bulibaş